Gestionarea sănătoasă a banilor este o competență de viață, nu ceva ce doar unii ar trebui să știe sau o discuție pe care doar adulții să o poarte. Tocmai pentru că este o competență, ea ar trebui să facă parte din educația copiilor încă de la vârste fragede. Sigur, înainte de toate, este necesar să înțelegem cum putem face în așa fel încât cei mici să înțeleagă cu ușurință diverse noțiuni de educație financiară.
De câțiva ani, de când studiez conceptul educației financiare, am trecut prin diverse variante ale modului în care banii fac parte conștient sau inconștient din viața noastră, dar mai ales felul în care aceștia ne modelează nu doar existența, ci și credințele cu privire la noi înșine și fac parte, fără să ne dăm seama, din identitatea noastră. Practic, banii nu ne definesc, dar fac parte din definiția identitară a fiecăruia dintre noi. Care sunt câteva lucruri pe care le-am descoperit de-a lungul anilor studiind acest aspect și care pot fi incluse în educația formală și non formală în absolut orice context fără să fie nevoie de discuții specifice pe această temă?
Creierul învață mai bine în momentul în care informațiile sunt integrate, nu compartimentate. Cercetările din neuroștiințe arată că elevii învață mai eficient atunci când un concept este conectat la realitatea lor și la alte domenii, nu izolat într-o singură disciplină. Abia în momentul în care educația financiară apare integrată în cadrul mai multor materii ea devine competență de viață, iar copiii rețin mult mai bine atunci când pot adresa întrebarea: „Cum folosesc eu această informație în viața mea?”.
Din studii din psihologie comportamentală știm faptul că relația cu banii este, înainte de toate, una emoțională, pentru că asociate banilor sunt concepte precum frica, rușinea, impulsul, comparația, răbdarea și amânarea recompensei. și toate acestea necesită a fi discutate cu cei mici pentru ca ei să poată interioriza concepte financiare. Astfel, înainte de un limbaj tehnic în relație cu banii, copiii au nevoie de un limbaj emoțional. De exemplu, la limba română elevii pot explora emoțiile personajelor legate de bani: generozitate, avariție, pierdere, risc. La istorie pot vedea cum deciziile financiare au schimbat comunități, iar la arte pot lucra cu tema „Ce înseamnă pentru mine valoare?”.
După ce povestim despre emoții, este momentul să vorbim și despre comportamente, pentru că nu este suficient ca educația financiară să rămână doar la nivel de teorie, iar pentru asta avem nevoie de experiențe. Există studii făcute pe un număr foarte mare de copii care ne arată faptul că elevii învață despre bani cel mai bine prin jocuri, simulare, roluri, proiecte și situații reale. Astfel, orice materie poate integra o sarcină de tip „micro-decizie financiară”. De exemplu, la matematică se pot face simulări de buget pe proiecte mici, la biologie se poate lucra pe explorarea resurselor naturale ca „monedă” valoroasă, la sport pe reguli despre cooperare și împărțire echitabilă, iar la educație civică pe discuții despre bani publici, comunitate și responsabilitate.
Minții umane îi place să construiască narațiuni, iar banii spun foarte multe povești – și ce copil nu adoră poveștile? Acestea creează sens, structură și cresc șansele să fie ținute minte informații care altfel ne scapă. Pe scurt, educația financiară poate deveni competență de viață atunci când este introdusă ca fir narativ în diverse materii. De exemplu, la limba română se poate construi povestea unui bănuț care pleacă în lume și se întoarce diferit. Tot așa, la geografie, traseul unei resurse și ce valorează ea în diferite locuri, iar la muzică, o poveste care să pornească de la ideea că și ritmul, și bugetul sunt forme de structură și organizare.
Nu în ultimul rând, copiii au nevoie de modele. Adică de profesori care vorbesc sănătos despre bani. Studiile de pedagogie relațională arată că elevii învață 60–80% dintre comportamente prin modelare, nu prin explicații. Asta înseamnă că, în orice materie, profesorul poate integra micro-mesaje precum: „Hai să ne uităm la resursele pe care le avem.”, „Cum putem folosi puținul pentru a obține mai mult?”, „Care este costul timpului nostru?”, „Ce alternative avem?”.
Educația financiară are numeroase valențe: am pornit de la felul în care este structurată mintea umană și am trecut prin câteva mecanisme de învățare. Ar mai fi atât de multe de discutat pentru a construi o imagine completă a relației noastre cu banii și a felului în care copiii pot primi informații valoroase prin experiență, nu prin explicații.
În fond, ne dorim ca, înțelegând banii, cei mici să poată lua decizii financiare sănătoase. Iar aceste decizii au nevoie și de comunitate, conectare, conversații, joacă și explorare. Reziliența financiară este profund relațională. Copiii care discută despre bani în familie și la școală au de două–trei ori mai multe șanse să dezvolte o relație sănătoasă cu ei. Așa că școala poate deveni o comunitate în care se vorbește despre resurse, se normalizează greșeala, se exersează responsabilitatea, se lucrează în echipă și se observă consecințele deciziilor. Astfel, investim și în comunități sănătoase, și într-un viitor mai sigur.
© Photo by Sven Brandsma on Unsplash
Rămâi la curent cu ultimele noutăți LifeLab