La Școala Gimnazială Sâncraiu de Mureș, educația financiară începe din grădiniță. Iar în sala de clasă a profesoarei Ildi Drăgan, banii nu sunt o temă abstractă sau prematură, ci o parte firească a jocului și a învățării prin simțuri. Lecția începe cu o întrebare magică: „Cine vine astăzi la noi?”. Răspunsul e la fel de entuziast: „Bulinel!” – personajul jucăuș care aduce de fiecare dată o provocare nouă.
De această dată, Bulinel le vorbește copiilor despre bani. Dar nu prin explicații teoretice, ci prin explorare directă: copiii pipăie monede ascunse în mălai, le sortează, le numesc, le compară. Ating, întreabă, observă. Așa cum explică doamna Drăgan, „Este nevoie de foarte mult material didactic. Copilului preșcolar, degeaba îi spui dacă nu-i arăți. Trebuie să observe, să pipăie, să pună mâna, să denumească produsul, obiectul”.
Micii elevi discută despre ce facem cu banii: îi punem în pușculiță? Cumpărăm cu ei? Sau poate, în vremuri demult apuse, făceam troc? Povestea banilor e spusă cu răbdare, dar și cu imaginație: copiii participă la un târg imaginar și exersează decizii simple despre valoare, economisire și alegeri. Astfel, învățarea devine un proces activ și natural, susținut de materiale vizuale, senzoriale și exerciții concrete.
Un moment deosebit al lecției este „Drumul cocoșului spre casă”, inspirat din Punguța cu doi bani – o activitate de mișcare, joc și decizie, care consolidează cunoștințele dobândite. Copiii își pun întrebări, își amintesc etapele poveștii și le raportează la propriile experiențe.
Această lecție a fost posibilă datorită resurselor oferite de platforma lifelab.ro, care pune la dispoziție fișe didactice gratuite pentru toate nivelurile de învățământ, inclusiv preșcolar, precum și formări și un concurs național de bune practici pentru profesori. În acest cadru, profesoara Ildi Drăgan a demonstrat cum o lecție de grădiniță poate să îmbine povestea, jocul, simțurile și învățarea despre o temă esențială: banii.
În loc să „predea”, Ildi Drăgan creează contexte. Iar copiii răspund cu implicare, curiozitate și bucuria aceea autentică a învățării prin joacă. Este un exemplu concret de bună practică în educația timpurie, care arată că lecțiile mari pot începe de la pași mici – dar gândite cu suflet și sprijin real din partea resurselor educaționale.
Material preluat de pe Edupedu.ro. Articolul complet poate fi citit aici.
Rămâi la curent cu ultimele noutăți LifeLab